Părinții au un impact direct și durabil asupra copiilor și joacă un rol-cheie în susținerea educației lor. Participarea activă a părinților în educație, duce la o implicare mai mare a copiilor în activitatea școlară, și obținerea de rezultate mai bune. Acest lucru se traduce, de asemenea, în beneficii economice și sociale pe termen lung.
Atunci când părinții oferă o bună creștere copiilor, cu siguranță le sporesc șansele de a deveni adulți de succes. Înainte de a se confrunta cu realitatea vieții în societate, copiii trec printr-o primă etapă care este viața în sânul familiei. Aici își vor începe educația și vor învăța primele valori care le vor modela personalitatea.
Părintele este partenerul-cheie în educația copiilor, iar rolul lui nu este doar acela de a face temele și de a le corecta, ci şi de a-i ghida și de a le crea un climat favorabil, astfel încât aceștia să se dezvolte armonios.
Cum să creați un astfel de climat? Ei bine, să știți că nu este indicat să adoptați modelul rigid și autoritar. Cu toate acestea, în lipsa definirii unor repere rezultă două tipuri de personalități: fie tineri fără autocontrol, agresivi, nemulțumiți, fie tineri care sunt anxioși și temători. În consecință, este important să-i învățați pe copii elementele de bază ce țin de educație. Iată câteva dintre elemente esențiale care pot să stimuleze și să direcționeze cât mai devreme dezvoltarea copilului:
Cultura însumează setul de valori și ritualuri stabilite într-un mediu social care ne ajută la conturarea propriului caracter. Un copil trebuie să se conformeze mediului său pentru a avea acces la o primă conștientizare a lui însuși. În timpul adolescenței, în timp ce se confruntă cu o criză a creșterii și a identității, tânărul își formulează întrebări asupra valorilor primite. Ca adult, el redefinește valorile primite prin integrarea lor în propria personalitate. Mijloacele de a le transmite sunt numeroase: legende, povești, dansuri, feluri de mâncare tradiționale, discuții pe această temă, dar si comportamentul de zi cu zi al parintilor.
Abilitatea de a discerne binele de rău se formează în jurul vârstei de 6-7 ani, numită pe bună dreptate vârsta rațiunii. Codurile morale definite de cultură și religie, precum și legile în vigoare sunt primele elemente care trebuie integrate. Valorile morale nu pot fi transmise prin simpla vorbire, ci prin experimentare, iar prin evaluarea situațiilor și prin a avea niște discuții timpurii cu cei mici, această judecată poate fi rafinată. Identificarea valorilor morale face posibilă căutarea în fiecare ființă umană caracteristicile superioare care îi hrănesc sufletul.
A deveni treptat responsabil pentru gândurile, acțiunile și consecințele acestora indică trecerea persoanei la maturitate. Această responsabilitate implică capacitatea de a colabora și de a se supune atunci când este necesar. De fapt, dificultățile școlare și sociale provin adesea din faptul că cei mici nu preiau responsabilități proporționale și potrivite vârstei lor.
Politețea, punctualitatea și grija pentru ceilalți trebuie deprinse de la o vârstă fragedă. Regula de aur este: iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. De asemenea, este important să arătăm copiilor noștri cum să-și apere punctul de vedere și să-i ajutăm să facă acest lucru atunci când sunt victime ale nedreptății. Învățarea de a rezolva problema prin nonviolență face parte atât din educația familială, cât și școlară. De exemplu, învățați-l pe micuțul vostru să mulțumească când i se oferă ceva, amintiți-i că este nepoliticos să întrerupi o discuție.
Deoarece copilul este inițial egocentric, el dorește ca toți cei din jurul lui să-i satisfacă în mod special și imediat nevoile, dorințele și capriciile. De aceea, ca părinte trebuie să acceptați faptul că acesta trebuie să învețe progresiv să tolereze frustrarea și să-i oferiți ocazia să găsească singur soluții și mecanisme prin care își poate controla frustrarea și emoțiile. Copiii care pot obține orice fel de cadouri pentru a se simți mai bine într-un anumit moment, ajung de obicei să fie nefericiți.
Este important ca cel mic să învețe să fie atent, să se concentreze pe obiectul muncii sale. Puteți să-l ajutați să-și dezvolte aceste abilități prin stabilirea unor reguli în legătură cu orele de joacă, de uitat pe tabletă/telefon și de învățat/citit. Totodată, a face temele, a pune hainele la loc sau făcutul patului sunt activități de rutină relevante pentru a dezvolta perseverența și răbdarea copiilor.
Copiii trebuie să se obișnuiască de mici cu faptul că vor face greșeli și că drumul pe care vor merge nu va fi întotdeauna unul liniar. Aceștia trebuie însă să înțeleagă cu ajutorul părinților că e necesar să fie dispuși să-și asume riscuri și să accepte eșecul ca o parte firească a vieții. Motivați-i să nu se lase descurajați și să depună mereu eforturi pentru a se autodepăși, fără să caute însă perfecțiunea. Lăsăți-i să și greșească, să învețe din propriile greșeli și sa experimenteze.
În cazurile mai dificile, asocierea dintre terapia medicamentoasă și terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit a fi eficientă. De asemenea, este important să se includă terapia printr-un grup de sprijin pentru a combate izolarea socială. Acest sprijin ar trebui să permită persoanei să reinvestească în diferitele sfere ale vieții și să-și recupereze libertatea și capacitatea de a face alegeri prin alte tipuri de activități. În plus, pentru cei tineri, educația în domeniul mass-media joacă un rol crucial în prevenirea dependenței de calculator.
Cum să-ți ajuți copilul să navigheze lumea virtuală într-un mod sănătos?
Fiți conștienți de potențialul pericol și recunoașteți semnele de avertizare. În al doilea rând, trebuie să aflați ce-l motivează pe copilul dumneavoastră: aventura, fantezia, emoția puternică etc. Apoi, trebuie să găsiți modalități de a vă ajuta copilul să satisfacă acea nevoie în lumea reală.
Motivațiile copilului dețin cheia. Dacă copilul dumneavoastră are nevoie de intensitate sau emoție, poate că este timpul să îl înscrieți la un tip de sport mai antrenant. Dacă jocul de roluri pare a fi factorul motivant, implicați copilul în teatru.
Rolul părinților este:
Nu uitați, în cazul în care situația devine dificil de gestionat, solicitați ajutorul unui terț.
Nu vă faceți speranțe deșarte, abstinența totală este un obiectiv imposibil de atins. Experții sunt de acord în această privință: eliminarea ecranelor ar fi totodată contraproductivă, deoarece acestea sunt inevitabile. Se poate trăi fără alcool sau droguri, dar nu se poate fugi de internet.
Este tehnologia rea? Nu, categoric nu. Este periculoasă? Când nu este folosită cu măsură și cu un scop bine definit, da. Dacă adolescentul sau copilul dumneavoastră va folosi Internetul corespunzător acesta se va dovedi a fi un instrument valoros în educația și devoltarea lui.