Perioada de vară, început de toamnă, din august până în septembrie, este ideală pentru înmulțirea plantelor. Înmulțirea în sine este funcția biologică a organismelor vii prin care se multiplică permanent numărul de indivizi. Există mai multe tehnici de înmulțire, iar mai jos îți prezentăm pas cu pas cum se înmulțesc plantele.
Tehnica de înmulțire a plantelor este simplă. În primul rând, este important de știut care este modul de înmulțire al fiecărei plante și care este momentul oportun pentru semănare. Plantele legumicole se înmulțesc prin semințe (pe cale sexuată) și vegetativ cu ajutorul bulbilor, butașilor, drajonilor, rizomilor ori tuberculilor (pe cale asexuată). Iată ce înseamnă fiecare pas.
Acest tip de înmulțire este specifică plantelor legumicole care nu formează semințe precum usturoi sau hrean. Se cunosc următoarele metode de înmulțire vegetative:
● Înmulțire prin bulbi
Această metodă de înmulțire se practică la ceapă ori usturoi, dar și la zambile, narcise, lalele, ghiocei sau crini și, pe lângă bulbii obținuți la sol, la anumite specii, se formează și până la 20 de bulbi subterani, pe tulpina floriferă în locul semințelor, care pot fi utilizați la înmulțirea acestor plante. La înmulțirea prin bulbi, plantarea se face în toamnă, luna septembrie, ori primăvară, în luna martie.
Această metodă se practică la cartofi, acolo unde se folosesc tuberculi de mărimea mijlocie, iar în anumite cazuri, porțiuni de tuberculi care au și câțiva muguri.
Această tehnică este specifică la leuștean, anghinare, tarhon sau alte plante care cresc sub formă de tufe și constă în desfacerea tufelor cu ajutorul unui cuțit în mai multe porțiuni care se plantează în altă parte. Acest tip de înmulțire se face primăvara devreme sau toamna.
Este specifică la tarhon, mai rar la castraveți și tomate și se aplică în cazul plantelor leguminoase care au însușirea de a emite rădăcini adventive. Odată cu plantarea, se utilizează butași de 10-12 cm lungime, care se înrădăcinează bine în răsadnițe.
Dacă vrei să înmulțești mango, atunci trebuie să ai un fruct foarte bine copt și miezul se taie până ajungi la sâmbure. Sâmburele se spală bine și se desface prin linia mediană carapacea lemnoasă. Se scoate miezul cu un cuțit bine ascuțit și se pune într-un substrat din turbă care se menține în permanență umed. După o perioadă de 45 de zile se vor vedea rezultatele și vei avea un mic pomișor de mango.
Fructul trebuie să fie bine copt, se scoate sâmburele și se spală bine. Se înfig 3 scobitori în sâmbure, la un unghi de 120 de grade între ele și se sprijină pe un pahar în care este apă. Se completează cu apă în pahar de câte ori este nevoie, pentru ca sâmburele să fie în permanență în contact cu apa. După aproximativ o lună, sâmburele se crapă și răsare tulpina viitorului pom de avocado, iar în pahar se poate observa o rădăcină pivotantă lungă.
Este nevoie de un ananas cu frunze, dar nu foarte bine copt, pentru a nu putrezi, ci mai verde. Se separă o parte din frunzele de la bază, iar coroana de frunze se pune într-un pahar cu apă, astfel încât să fie acoperită numai partea de jos. Ulterior, apa se schimbă zilnic și se verifică dacă au apărut zone putrezite, care trebuie înlăturate cu un jet de apă. La 4-6 săptămâni se observă primele rădăcini. Dacă acestea sunt prea mari, atunci se mută într-un vas mai mare, iar când rădăcinile ajung la dimensiuni de 10-12 cm, atunci tufa poate fi mutată într-un ghiveci. Ananasul ajunge să aibă fructe la doi ani de la plantare, dacă este ținut în condiții optime. Trebuie ferit de îngheț și udat cu moderație.