Poezii de toamnă - ce poezii să citești la început de toamnă

Emoție de toamnă – Nichita Stănescu

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin. Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare. Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.

Afară-i toamnă – Mihai Eminescu

Afară-i toamnă, frunza împrăştiată,

Iar vântul zvârlă-n geamuri grele picuri;

Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri

Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;

Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată,

Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jeţ de gânduri,

Visez la basmul vechi al zânei Dochii,

În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odată aud foşnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scânduri…

Zile de toamnă – George Coșbuc

Ieri vedeam pe luncă flori…

Mândri fluturi zburători,

Și vedeam zburând albine.

Ieri era și cald și bine.

Azi e frig și nori și vânt,

Frunzele cad la pământ,

Florile stau supărate,

Veștejesc de brumă toate.

Ieri era frumos pe-afară

Ca-ntr-o caldă zi de vară.

Azi e toamnă pe pământ

Vreme rea și bate vant.

Toamna – Mircea Micu

Toamnă, spune un-te duci?

Ia, mă duc să scutur nuci!

Toamnă, unde te grăbești?

Ia, mă duc să caut vești!

Sus în vie, jos în luncă 

Să dau soarelui poruncă 

Să coacă gutuile 

Să-ncălzească viile 

Spune dacă te grăbești 

Toamnă când te odihnești?

Ce te legeni – Mihai Eminescu

Ce te legeni codrule Fără ploaie, fără vânt

Cu crengile la pământ? – De ce nu m-aș legăna?

Dacă trece vremea mea! 

Ziua scade, noaptea crește 

Și frunzișul mi-l rărește. 

Bate vântul frunza-n dungă 

Căntăreții mi-i alungă 

Bate vântul dintr-o parte 

Iarna-i ici vara-i departe!

Toamna murind – George Bacovia

Toamna în grădină îşi acordă vioara. 

Plâng strunele jalnic, lung şi prelung 

Şi-n goala odaie acorduri ajung… 

Şi plâng în odaie, şi eu din vioară… 

Plâng strunele toate lung şi prelung. 

Fereastra e deschisă… vioarele plâng… 

O, ninge… şi toate se sting… Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit… 

Îmi cade vioara şi cad ostenit, 

Iar toamna, poetă, cântând a murit.

Toamna – Nicolae Labiș

Sunt acum struguri și mere 

Dar nu mai sunt rândunele 

Multe flori sunt veștejite 

Frunzele-s îngălbenite 

Iară pomii rămân goi 

S-a dus vara de la noi 

Păsărelele-au plecat 

Frunzele s-au scuturat 

Vantul sufla și ne zice:

- Uite vine iarne rece 

Cu zăpadă și cu ploi 

Să ne bucuram și noi.

Toamna – Tudor Arghezi

Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte.

Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. 

Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. 

Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.

Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins. 

Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins. 

Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut 

Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut. 

Vreau să-mi ridic privirea şi vreau să-i mângâi ochii…

Privirea întârzie pe panglicile rochii. 

Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd… 

Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert. 

Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge? 

Apusul işi întoarce cirezile prin sânge. 

O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut 

– Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut. 

Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, înc-o dată 

S-aplec la sărutare o frunte vinovată 

Să-nvingem iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă 

Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă. 

Şi cum scoboară noaptea, aldată aşteptată, 

Îmi pare veche luna – şi steaua ce se-arată, 

Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat. 

Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat.

Poezie de toamnă

Toamnă, toamnă dintre vii 

Nu credeam c-o să mai vii 

Și de-o vreme te așteptam 

Stând la ușa și la geam 

Și credeam c-o să ne aduci 

Mere și gutui și nuci 

Struguri dulci și rozachii 

Noi știam că vei veni, 

Să ne umpli zările 

De toate culorile Iar acum că ne-ai venit 

Dragă toamnă, Bun sosit!

Poezii de toamnă

Uite rândunici, cocoare 

Trec în zbor spre țări cu soare 

Aripi mari și aripioare 

Zboară uite așa, 

Vântul crengile îndoaie 

Uite așa, 

Tăietorul lemne taie 

Uite așa, 

Uite și școlari spre școală 

Trec voioși cântând 

Ca și ei și noi vom merge 

Uite așa în rând.