Sfaturi

Acum 1 luna

Poezii de toamnă - ce poezii să citești la început de toamnă

Cele mai frumoase și îndrăgite poezii de toamnă pe care trebuie să le citești la început de toamnă. Vezi care sunt cele mai cunoscute poezii scrise despre toamnă!

Toamna este anotimpul nostalgic care ne trezește cele mai frumoase amintiri. Frumusețea peisajelor de toamnă a fost așternută în cele mai frumoase versuri ale poeziilor de toamnă scrise de cei mai cunoscuți poeți. Iată ce poezii de toamnă îți recomandăm să citești pentru lectura de seară.

Emoție de toamnă – Nichita Stănescu

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin. Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare. Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.

Poezie Nichita Stanescu

Afară-i toamnă – Mihai Eminescu

Afară-i toamnă, frunza împrăştiată,

Iar vântul zvârlă-n geamuri grele picuri;

Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri

Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

 

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;

Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată,

Să stai visând la foc, de somn să picuri.

 

Şi eu astfel mă uit din jeţ de gânduri,

Visez la basmul vechi al zânei Dochii,

În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odată aud foşnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scânduri…

Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.
Afară-i toamnă – Mihai Eminescu

Zile de toamnă – George Coșbuc

Ieri vedeam pe luncă flori…

Mândri fluturi zburători,

Și vedeam zburând albine.

Ieri era și cald și bine.

Azi e frig și nori și vânt,

Frunzele cad la pământ,

Florile stau supărate,

Veștejesc de brumă toate.

Ieri era frumos pe-afară

Ca-ntr-o caldă zi de vară.

Azi e toamnă pe pământ

Vreme rea și bate vant.

Poezie George Cosbuc

Toamna – Mircea Micu

Toamnă, spune un-te duci?

Ia, mă duc să scutur nuci!

Toamnă, unde te grăbești?

Ia, mă duc să caut vești!

Sus în vie, jos în luncă 

Să dau soarelui poruncă 

Să coacă gutuile 

Să-ncălzească viile 

Spune dacă te grăbești 

Toamnă când te odihnești?

Toamna – Mircea Micu

Ce te legeni – Mihai Eminescu

Ce te legeni codrule Fără ploaie, fără vânt

Cu crengile la pământ? – De ce nu m-aș legăna?

Dacă trece vremea mea! 

Ziua scade, noaptea crește 

Și frunzișul mi-l rărește. 

Bate vântul frunza-n dungă 

Căntăreții mi-i alungă 

Bate vântul dintr-o parte 

Iarna-i ici vara-i departe!

Ce te legeni – Mihai Eminescu

Toamna murind – George Bacovia

Toamna în grădină îşi acordă vioara. 

Plâng strunele jalnic, lung şi prelung 

Şi-n goala odaie acorduri ajung… 

Şi plâng în odaie, şi eu din vioară… 

Plâng strunele toate lung şi prelung. 

Fereastra e deschisă… vioarele plâng… 

O, ninge… şi toate se sting… Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit… 

Îmi cade vioara şi cad ostenit, 

Iar toamna, poetă, cântând a murit.

Toamna murind – George Bacovia

Toamna – Nicolae Labiș

Sunt acum struguri și mere 

Dar nu mai sunt rândunele 

Multe flori sunt veștejite 

Frunzele-s îngălbenite 

Iară pomii rămân goi 

S-a dus vara de la noi 

Păsărelele-au plecat 

Frunzele s-au scuturat 

Vantul sufla și ne zice:

- Uite vine iarne rece 

Cu zăpadă și cu ploi 

Să ne bucuram și noi.

 

Toamna – Nicolae Labiș

Toamna – Tudor Arghezi

Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte.

Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. 

Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni. 

Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.

 

Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins. 

Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins. 

Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut 

Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut. 

 

Vreau să-mi ridic privirea şi vreau să-i mângâi ochii…

Privirea întârzie pe panglicile rochii. 

Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd… 

Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert. 

 

Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge? 

Apusul işi întoarce cirezile prin sânge. 

O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut 

– Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut. 

 

Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, înc-o dată 

S-aplec la sărutare o frunte vinovată 

Să-nvingem iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă 

Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă. 

 

Şi cum scoboară noaptea, aldată aşteptată, 

Îmi pare veche luna – şi steaua ce se-arată, 

Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat. 

Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat.

Toamna – Tudor Arghezi

Poezie de toamnă

Toamnă, toamnă dintre vii 

Nu credeam c-o să mai vii 

Și de-o vreme te așteptam 

Stând la ușa și la geam 

 

Și credeam c-o să ne aduci 

Mere și gutui și nuci 

Struguri dulci și rozachii 

 

Noi știam că vei veni, 

Să ne umpli zările 

De toate culorile Iar acum că ne-ai venit 

Dragă toamnă, Bun sosit!

Poezie de toamnă

Poezii de toamnă

Uite rândunici, cocoare 

Trec în zbor spre țări cu soare 

Aripi mari și aripioare 

Zboară uite așa, 

Vântul crengile îndoaie 

Uite așa, 

Tăietorul lemne taie 

Uite așa, 

Uite și școlari spre școală 

Trec voioși cântând 

Ca și ei și noi vom merge 

Uite așa în rând.

Poezii de toamnă
X

Adaugă adresa de e-mail pentru a putea descărca fișierul.

« inapoi la sfaturi