Sfaturi

Acum 8 luni

Traditii și obiceiuri de Dragobete

Dragobete sau ziua în care celebrăm românește iubirea reprezintă mai mult decât inimioare de pluș sau de ciocolată. Fiind o sărbătoare națională, Dragobetele se bucură mai puțin de asocierea cu dragostea în memoria colectivă, mai ales că e pe 24 februarie.

Dragobete sau ziua în care celebrăm românește iubirea reprezintă mai mult decât inimioare de pluș sau de ciocolată. Fiind o sărbătoare națională, Dragobetele se bucură mai puțin de asocierea cu dragostea în memoria colectivă, mai ales că e pe 24 februarie, mult după Valetine’s Day, care a câștigat recunoașterea la nivel global ca Ziua Îndrăgostiților. Dar ce reprezintă mai exact ziua de Dragobete? Să aflăm în cele ce urmează!

Să uităm puțin de lucrurile împrumutate din străinătate, de pop culture, de influențele cinematografice, muzicale, și, mai ales, de sărbătorile mult prea comerciale ale americanilor, precum Halloween, St. Patrick’s Day, Mardi Gras sau Valetine’s Day și să vorbim de frumoasele traditii și obiceiuri de Dragobete, din data de 24 februarie, sărbătoare pur românească, care ascunde o poveste mult mai interesantă. Am auzit, cu siguranță, de foarte multe tradiții și superstiții de Dragobete, de sintagma “Dragobetele sărută fetele”, de corelarea acestei zile cu Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul, de pregătirile intense ale românilor din sate sau orașe sau de previziunile din ziua de Dragobete. Dar ca să înțelegem tradițiile și superstițiile românești de Dragobete, trebuie să o luăm cu începutul, de la semnificația numelui până la folclorul românesc și învățămintele sale.

Dragobetele - zeu al iubirii

Înainte de a învăța despre obiceiuri și tradiții românești de Dragobete, trebuie să luăm în considerare că ziua de 24 februarie este strâns legată de mitologie, întrucât numele acestei zile speciale din an provine de la zeului iubirii, veseliei și tinereții, identificat cu Eros - zeul dragostei în mitologia greacă sau Cupidon în cea română. În legendele românești, Dragobete este conturat ca un tânăr frumos, bun, voinic și vesel, un zeu al iubirii și bunei dispoziții, o ființă cu origini jumătate omenești, jumătate îngerești.

Cunoscut și sub numele de “Navalnicul”, “Logodnicul Păsărilor” sau “Cap de Primăvară”, se spune că Dragobete era fiul babei Dochia, personaj valoros din mitologia românescă, faimosul critic literar George Călinescu numind-o “rezultatul unei întregi experiențe de viață a poporului român”. Pe lângă istorisirile legate de venirea primăverii, legenda spune că Dochia nu ar fi fost de acord cu nunta fiului ei. Pentru a-și supăra nora, într-o zi friguroasă de iarnă, îi da o poruncă grea: să spele un ghem de lână neagră în rău și să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Se spune că Mântuitorul a văzut-o pe soția lui Dragobete și, fiindu-i milă de aceasta, s-a hotărât să o ajute. Baba Dochia, în schimb, se înfurie și pornește în căutarea primăverii. Pentru că soarele devine din ce în ce mai puternic, Dochia își scoate rând pe rând cele nouă cojoace pe care le îmbrăcase. Soarele dispare și Dochia îngheață de frig, născându-se de aici mitul Babelor în prima lună de primăvară.

Dragobetele - zeu al iubirii

Dragoste de Dragobete - traditii și obiceiuri românești de Dragobete

Una din cele mai populare tradiții și obiceiuri de Dragobete este pregătirea tinerilor, fete și băieți, în cele mai frumoase haine, “straie de sărbătoare” (femeile obișnuiau chiar să strângă omătul din fața casei, folosindu-l pentru a se spăla, pentru a avea un ten și un păr mai strălucitor și un aspect plăcut pentru cei care le curtau, zăpada fiind considerată o poțiune demnă de zâne, cu proprietăți magice).

Tradițiile românești de Dragobete arată, de asemenea, că tinerii porneau în căutare de fragi și primele flori de primăvară, iar dacă aveau norocul de a le găși, acestea trebuiau păstrate până la Sânziene, când puteau fi aruncate în râuri. Fetele atrăgeau atenția admiratorilor cântând următoarele versuri „Flori de fragă/Din luna lui Faur/La toată lumea să fiu dragă/ Urăciunile să le desparți”.

Alte istorisiri ce curpind tradiții de Dragobete menționează faptul că, după strângerea buchetelor de flori, fetele fugeau spre sat, urmărite de băieți. Dacă o fată se lasă prinsă de un tânăr, acesta era obligat să o sărute, moment care simboliza începutul relației lor de iubire sau chiar echivalentul unei logodne. Dacă, în schimb, vremea nu era favorabilă, tinerii se strângeau într-o casă să „joace de Dragobete”, să se cunoască și să lege prietenii.

Dragoste de Dragobete -  traditii și obiceiuri românești de Dragobete

Iubire garantată tot timpul anului - tradiții de Dragobete

Alte traditii și obiceiuri de Dragobete menționează că sărbătoarea unică în cinstea iubirii trebuia să aibă loc obligatoriu și că, dacă tinerii voiau să aibă parte de bucurie, soare și noroc în dragoste tot anul, trebuiau să se întâlnească cu persoane de sex opus, să joace împreună, să se veselească și să comunice. Mai mult, se credea că, dacă o fată va atinge un băiat dintr-un sat învecinat, vor fi „drăgăstoase” tot anul. Cuplurile care se formează în ziua de 24 februarie sunt cele care vor rezistă, conform tradițiilor românești de Dragobete. Bătrânii ajută fetele și băieții să înceapă jocurile de Dragobete, crezând în tradiția că zeul dragostei îi unește pe vecie pe acești tineri. De asemenea, cei bătrâni credeau în rostirea jurământului pe viață, asemenea păsărilor, care își aleg perechea și se urnesc în construirea cuibului. De aceea, sacrificarea oricărui animal din gospodărie era strict interzisă în acea zi.

Iubire garantată tot timpul anului - tradiții de Dragobete
X

Adaugă adresa de e-mail pentru a putea descărca fișierul.

« inapoi la sfaturi